Let's live in a fantasy ? can you feel it ?

M-am asezat pe canapeau de piele care era destul de mare .Defapt acesta sala de relaxare era destul de mare ,pe aici isi petreceau timpul cei carora le facea placerea sa lipseasca de la repetiti.Si se parea ca si eu astazi fac acelasi lucrur ca si acele persoane pe care le numeam lenese.Dar nu ma chinuiam sa imi bat capul cu astefel de lucuri marunte pardon nesemnificative .In plus aveeam mult de lucru deci nu aveeam de gand sa stau prea mult pe aici mai precis o ora sau doua .Nu aveeam un program regulat si uneori repetam si seara .Da seara imi facea placere sa repet .
De ce ? Simplu era simplu raspunsul ,pentru ca nu vedeai oameni care te puteau enerbau sau mai dadeai de unul care se holba ;a tine de parca erai cine stie ce specimen .
Asa imi placea noaptea sa ma dezlantui ?ce fel de dezlantuire ca acest cuvant putea fi usor incurcat sau putea aveea mai multe intelesuri .Dar in fine numai un om prost ar putea intelege o prostie sau perversiune .Eram sincer si nu imi pasa daca ranesc pe cineva ,ca oricum precis merita acest lucru .Da daraga poti sa induri si sa simti aceea durere , nu iti fa rgiji cand ai sa pici eu nu am sa fiu acolo sa te prind .Si mai interesant ar fi sa ma urmezi in acesta fantezie .A mai bine zis cosmar .Daca tu ma doresti eu voi deveni cosmarul tau .
Ai grija daca ma atingi ai sa te ranesti ,suna ciudat caci iar ma gandeam la lucruri care nu au nici o legatura cu mine sau cu viata mea .Poate de aceea ma consideram nebun sau nu nebun diferit de ceilalti .Mai bine mergeam la un circ unde numai nebuni au loc unde acestia se pot bucura de nebunia lor .Da chiar si eu recunosteam ca eram stupid se parea ca traiesc in propia mea lume si nu realizez nimic .Tot ce apartine acestei lumi normale imi este strain.Nu eu sunt strain de acesta lume.
Dar asa imi place sa simt si sa cad cat mai jos pana ce ma lovesc si apoi ma ridic din nou ,si ma las din nou atras de aceea fantezie nexsitenta .Ce ai sa faci daca ma vezi zacand vreodata pe jos ai sa ma ignori sau ai sa ma ajuti .Toate aceste lucruri rasunau in capul meu .Si incepea sa irite acest lucru ,eram singurul anormal de aici .
M-am intins pe aceea canapea de piele ,bine macar ca au avut stil cei care au facut-o ,imi inchid ochii si incerc sa adorm ,sau mai bine zis sa ma pierd in propile mele ganduri .Oare va intra cineva care sa ma urmeze in acesta fantezie sau poate ca ii voi face cunostinta cu cosmarul .

Sa visezi nu e totul..Dar ce poti face cand doar visele te-ar putea tine in viata? Un om chiar ar putea trai din vise?
Inspir incet. Ma gandeam iar la mii de lucruri care nu aveau aproape nicio legatura cu actiunile mele sau cu insasi persoana mea. Sau poate aveau? Poate inca nu constientizam sau preferam sa ignor aceste lucruri. Nu. Eu nu eram asa!
Chiar incep sa innebunesc, asta e mai mult ca sigur.
Mereu imi veneau lucruri in minte si de fiecare data cum veneau atat de repede, cum plecau la fel de repede.. Deci puteam numi ca si acea idee din capul meu cel mare va disparea si ea cat de curand.
Cu pasi mici, dar apasati, traversam coridorul privind in jos, fiecare portiune din podea pe care urma sa o calc in fiecare clipa care trecea. Furtuna sau nu in capul meu, nimeni nu ma putea intelege uneori. Preferam lucrurile simple dar ma atrag situaiile complicate, vreau liniste dar nu pot sta singura degeaba...Era prea mult? Mi-am trecut mana dreapta prin par, zambind ca prin vis si incercand sa ma trezesc la realitate. Sa ma antrenez din nou? Oare ar trebui? Hmm..poate..
Aruncam mici priviri in jurul meu, fara sa ma mai opresc din mers. Nimeni? Nu credeam. Grabesc putin pasul pana ajung in dreptul unei usi intre-deschise si ma opresc instantaneu, fara sa ma opresc din a zambi, incercand sa indepartez cateva suvite care imi acopereau obrajii in mod obsedat.
-Huhh..Si eu care credeam ca toata lumea a disparut. am spus mai incet, increzatoare, observandu-l imediat pe tanar, intrand.